Femeie pufoasa

De la adevaratii cuceritori, pana la barbatii cu un succes modest la femei, toti am simtit-o in brate. Femeia pufoasa!

Aceasta varicela din copilarie a maturitatii barbatesti.

Varicela? Explic.

Cand esti mic, in generala spre exemplu, printre cele mai de pret cadouri pe care le poti primi este sa nu te duci la scoala, din orice motiv. Asemanarea aici, cu barbatul matur este ca, printre cele mai de pret cadouri pe care le poti primi este sa "descarci bazooka", sa "marchezi" sau, mai pe shleau, aham aham, sa futi, la fel, din orice motiv. Problema e ca dupa ce aflii ca nu te mai duci la scoala o saptamana intreaga, poate chiar doua!!! si ai euforia aia care-ti cuprinde corpul inundat de certitudinea cadoului, incepe nasoleala. Te mananca. Doamne Dumnezeule, ce te mananca! Peste prima zi mai treci cum treci, dar pe masura ce trece timpul totul nu mai pare o idee asa de buna... La barbatul matur, dupa ce o "arde" pe pufoasa in prima seara, incepe si aici sa se imputa treaba. Parca nu isi aduce aminte sa fi avut fantezii sexuale cu Modelino...sau cu miere intr-un balon. Lut proaspat udat? Ma rog, intelegeti voi. O idee care la inceput parea castigatoare s-a materializat intr-un adevarat cosmar. Tzias pana ta, si ce te mai mananca!

Fiecare barbat vrea un fund din care sa sara monezile cand le arunci spre el. Carne de 16-18 ani se zice in literatura de specialitate. Nu e nimic pe lume mai misto decat carnea de 16-18 ani. Din pacate...

Dar nu este mai mult la o femeie decat carnea din care este alcatuita? Ce privire minimala mai este si asta? Femeia este compusa din atitudine, din ce gandeste, nu este un obiect de pipait!

Clar! Si Einstein uda femei din lumea larga. Mmm, ce minte superba si apetisanta. Miam Miam!

So......hit the gym, ladies!

Urmatorul post va fi despre barbatii cu burta, in compensatie, ale caror randurile le-am umplut si eu timp de 3 ani, mereu prezent la apel. Burta Calin? Prezent domn' plutonier!

O zi rece

Intotdeauna cand afara era intunecat si ploua, sau ningea, imi venea mai mult ca oricand sa ma iubesc cu fata cu care eram atunci.

Cele mai misto amintiri simple, dar senzationale pe care le am cred ca sunt in zile mohorate.

E ceva afara care-mi aduce aminte de cand eram mic (chiar simt puteric sentimentul asta), din generala, cand stateam la bunicii mei si care ma impinge la dragoste.

Sarutat liiiin, tinut in brate si jucat prin pat. Sa facem un ceai, sa ne citim unul altuia cu voce tare o carte si sa ne povestim tot felul de dracii. Ador chestiile astea intr-o zi ca azi.

Ma fac sa ma simt implinit si ma linistesc ca nimic altceva. E sentimentul pe care-l simteam cand mergeam pe Calea Victoriei, vis-a-vis de Max Mara, ne luam pizza de la un mic Panipat care nu mai e acum si o mancam pe banca la Ateneu, uitandu-ne la Hilton. In clasa a 9-a. Ma simteam copios de bine cand faceam asta, nu stiu de ce. Exact ca la bunici.

Imi sare in minte si penarul primit de la tata prin clasa a 3-a. Unul maricel si cu papagali pe ambele parti. Era verde si plin, plin de pixuri, creioane, un stilou, ascutitoare si o guma super smechera de sters. Cred ca asta e cel mai misto cadou pe care l-am primit in viata mea. M-a dat pe spate asa mult, ca m-am bucurat ca-l aveam si in primii ani de liceu.

Imi aduc aminte foarte mult de Vera, prietena mea de atunci. Nu neaparat de ea, dar de camera mea, de caietele de la scoala si cum miroseau (pe bune, chiar simt asta, n-o scriu de amorul prozei), de cum ne jucam si sarutam la mine.

Din cauza asta ieri ma incerca din nou tristetea, pentru ca-mi umpleam inima cu dorinta sentimentului ala de bine, ca un reflex, cand ploua sau ninge sau e frig afara.

Ma intristam pentru ca stiam ca n-o sa vina curand asta, ba dimpotriva.

E din alt film cum simt sa ma simt, din reflex, cu bunatatea, copilaria si caldura care vin din sentimentul ala si cum trebuie sa ma simt, de la situatia asta macabra.

M-am trezit trist si foarte singur. Si umilit, dar asta nu prea mai conteaza.

Cautam poze pentru Vasc si am dat de cateva poze cu X.

Jumate constient stiam ca sunt acolo si poze cu ea si aveam nevoie sa o vad. Pentru ca erau poze cu X a mea, din iarna asta, exact intr-o seara ca asta de azi. Rece afara, mohorat, dar plin in casa de sentimentul ala minunat.

Nu erau multe. O poza cu un fund, una in care ne sarutam razand si doua in care radea si se ferea cand incercam sa-i fac o poza in sanii goi. De fapt se ferea, dar nu prea, ceea ce face poza cu atat mai draguta. Pusesem si expunere putin prelungita si toate pozele sunt imbracate intr-o lumina galbena-maro, calda, calda. Daca prajiturile de casa, abia scoase din cuptor ar fi lumina, asa ar arata. O lumina imbietoare si delicioasa, care scoate orice sentiment de "porno" din pozele alea.

Nu stiu daca mi-e dor de ea, prietene, dar sigur mor de dor de noi.

Imi vine sa-mi smulg carnea de pe mine cand ma gandesc ca de acolo am ajuns aici.

E trist.

:(

Cum ii explici unui copil de 4 ani ca mama lui a murit de supradoza, cand el te intreaba neincetat unde e si de ce nu mai vine acasa?

Te intreaba daca e suparata pe el. Iti spune sa-i transmiti ca isi cere sincer iertare pentru geamul spart in toamna si ca nu vroia sa termine niciodata toata mancarea din farfurie. Jura ca o sa manance mereu tot de acum incolo!!! O sa faca curat zilnic in camera lui si nota aia de 6 de la mate n-o sa se mai repete niciodata. Crede ca e vina lui...

O asteapta de multe zile, nedormit, dar ea nu vine. Retraieste alternat, ba momente de tristete si regret in care isi aminteste toate prostioarele facute, ba momente de vis cand parca ii simte inca bratele cum il tin strans la piept, pe puloverul ei de matase si cu buzele-i pe frunte. Uneori, extrem de rar, o si miroase. E cel mai trist dupa ce o miroase cu nasul mintii... Ii e tare greu.

N-a iubit niciodata pe nimeni mai mult si in lumea lui mica ea insemna imens. 

Te uiti la el si zi de zi mori ca nu-l poti ajuta. Ce sa-i spui? Ca mama a fost un om slab si extrem de egoist? Ca nu l-a meritat poate niciodata? Ca ii va fi sigur mai bine fara ea si ca tata o sa-i gaseasca alta mama mai buna? Asta sa-i spui cand icneste printre lacrimi zi si noapte? Il doare in pula ca mama a fost lasa si ca s-a purtat atat de urat cu el la final. Ca l-a lasat singur, desi-l iubea. Fix in pula il doare. Unde e mama e intrebarea neincetata si efectiv n-ai ce sa-i zici. Doar sa il iei in brate si sa plangi si tu, de plansul lui.

Ti se sfarma inima cand vezi cum uratenia adulta zdrobeste universul inocent al copilariei. Poznas si zglobiu, un copil nu sters si simplu de crescut, dar un copil bun si fantastic.

Il iei in brate si astepti sa-i moara dragostea in el. Un avort al iubirii, pe viu. Tot ce poti sa speri e sa nu-l pierzi, ca de urgie nu-l scapa nimeni.

Une-i mama? De ce nu mai vine? Nu ma mai iubeste? Unde e? Unde e mama mea?

Si logica tace.

Snif, snif...

Axe, leustean, aghiasma, pula, peste, levantica, praf, sudoare, sudoare, sudoare, Lancome, sudoare, merdenele, gogosi....cu ciocolata, borala, leustean din nou, naftalina, scortisoara, mai multe lucruri murdare, stres, sudoare, peste din nou.

Tocmai oprise metroul la Victoriei si eu coboram pe scari sa-l prind. Calatorii urcau pe scari sa iasa la suprafata sau sa schimbe linia. Pe scari, nasul meu s-a conversat cu mirosul lor. Al calatorilor din metrou.

Daca as scrie o carte de calatorii, pe langa pagini peste pagini de cuvinte, as face o anexa. Iti spune ceva o poza cu Casa Poporului si alta cu Arcul de Triumf? Vrei sa simti cum e in Bucuresti? Da la anexa... Ar scrie mare, pe centru:

"Inchide ochii si miroase, pe rand, mostrele atasate, fluturandu-le in aer la 10-15 cm in fata nasului."

Ar fi mostre cu miros de Axe, sudoare, de pula, scortisoara, merdenele si aghiasma. Daca ai inchide ochii si ai flutura calupul in fata nasului, parca ai fi acolo... la Victoriei in metrou, pe la 11. Si asa lumea ar stii mai bine cum e in Bucuresti decat dupa orice descriere sau poza sau documentar.

Cred ca difera foarte mult mirosul asta de metrou de la ora 11. In Moscova ar fi unul, in Paris cu totul altul. Esenta de tara i-as spune.

Esenta de Bucuresti? O picatura de Axe, una de naftalina, una de levantica, doua de merdenele, 6 de sudoare, doua-trei de pula, dupa gust, cam doua de aghiasma, una de ciorapi, doua de Lancome.

Si acum ramane doar snif, snif...

Piua

Nu inteleg!!! De ce s-a inventat cuvantul "piua"?

E cea mai mare minciuna! Nu exista "piua". 

De ce mintim copiii ca daca ceva o ia razna, gata, spui "piua" si s-a dus. 

Nu exista, frate, "piua".

In viata daca trebuie sa faci ceva nasol, nedrept, care doare fantastic nu exista optiunea "piua".

In Iraq rebelii aia cu un Kalash obosit, incoltiti de 3 elicoptere, spun "piua" si nu le mai zboara cine stie ce texan creierii?

Aia din WTC cand s-au uitat pe geam au spus "piua"?

Caprioara din documentarul de pe National Geographic, sfasiata de lupi, a zis "piua"?

In dragoste, futu-i gura masii sa-i fut, poti sa spui "piua"?

Victimele violurilor credeti ca nu stiau si ele de cuvantul asta "piua"? Totusi, ceva n-a mers...

O iei cat poti, te sfasie, te ataca, te doare, pana cedezi, nu te salveaza "piua".

Eu zic sa nu le mai impuiem capul copiilor cu minciuni. Si ce daca te gadila 7 copii si simti ca te sufoci si nu mai ai aer? Descurca-te, ca nu exista "piua"!

25 de minute, pe banca in Cismigiu

El si ea. Merg alert si putin departati unul de altul:

"E viata mea pana la urma, nu? Deci eu nu accept sa-mi spuna ei ce sa fac!? Si ce daca sunt parinti?"

Parea putin speriat...

Doi baieti, maxim 27 de ani amandoi:

"Nu e, au luat-o razna mai tarziu. Doar de patriotism era vorba la inceputuri, in Legiune..."

Bunici si doi copii:

"Vedeti mama, vedeti? D-aia nu-i voie s-alergati! Treci aici!"

Trecuse unul pe role...

Doi pusti, unul pe bicicleta:

"Stai usor frate, ca-mi rup coaiele!"

Cocalari cu doua "fete":

"Iha sha vhedheti ce omhor vha lhuati vhoi dhupa asteeea, dha?"

Pitipoanca si fotograf:

"Podu ma Mihai, podu da bine. Hai ca avem poze destule la copac."

Gabori, comunitari:

"Si....." rade "... ba, la gard acolo se stransesera..." rade "...toti ba..." rade "...venise si aia de stau la Primarie..."

Patru cocalari, 14-16 ani, treninguri, nu zic nimic, se aud manele dintr-un telefon dat pe difuzor.

"Nu-mi plac surprizele" ... HUH?!?

N-am inteles niciodata oamenii care sustin ca nu le plac surprizele. Mi se pare o stupiditate absoluta. Ce poate sa nu-ti placa la ceva neasteptat si placut? Eu asta asociez unei surprize, o intamplare neasteptata si placuta. Daca intamplarea neasteptata este neplacuta, atunci nu-i sub nici o forma o surpriza, este pur si simplu ceea ce este... o intamplare neasteptata, neplacuta.

"Nu-mi plac surprizele"...

Gandeste-te ce sentiment ai cand gasesti o hartie de 50 de Ron in buzunarul unor blugi mai vechi. Cum te simti?
Ce-a fost asta?
O surpriza!

Sau cand te trezesti dimineata convins ca trebuie sa pleci la birou si vezi ca ceasul e 6, nu 7 cat te asteptai sa fie si mai ai o ora de somn, pe care o s-o savurezi cu o pofta si-o patima surori cu pacatul. Cum te simti?
Ce-a fost asta?
O surpriza, din nou!

Mergi cu masina sau esti in club si TZOC, incepe melodia noua pe care o adori, dar habar n-ai cum se numeste si nu poti s-o asculti decat daca dai nas in nas cu ea. Cum te simti?
Surpriza!

Vine fata ta la tine si-ti spune ca tatal tau va fi bunic (te ia putin ambiguu, sa nu faci vreo nefacuta, gen sa bufnesti in plans, s-o iei la fuga, sa vomiti sau sa-i scapi Doamne fereste vreuna). E, aici depinde de cine e fata ta si de cat timp e fata ta. Daca e de doua saptamani nu mai e o surpriza, e doar o intamplare neasteptata, dar daca e fata ta de 3-4-5 ani si sunteti si casatoriti pe deasupra? Surpriza vietii tale!


"Nu-mi plac surprizele"... 'tzi-va dracu' d-aici! :)

Lucrurile mici care ne deosebesc

Lucrurile mici pe care le facem in fiecare zi ne pun la lumi distanta ca fiinte. Nu vreau sa zic ca ne despart, in nici uncaz, dar ne fac sa ne deosebim colosal.

"S-aveti pofta!". Pana la 19 ani nici nu auzisem expresia. Eram cu cel mai bun prieten al meu, intr-un depozit, cand cel poreclit afectuos "Bataie" a zis-o prima data in lumea mea. "Hai ba! S-aveti pofta!" Mancarea a ramas fix acolo unde era, undeva in gat. Inghit cu greu si ma uit la Vasc, prietenul meu. Avea privirea unei batrane doamne care tocmai si-a auzit nepotul spunand pentru prima data "Baga-mi-as pula!". Undeva intre soc si negare. S-avem ce, ma? S-aveam pofta cica. Ne-a zguduit. Nu stiu de ce dar formula standard pentru noi fusese banalul "pofta buna". MAXIM, MAAAAAXIM "pofta mare".

19 ani de zile curati si vine Bataie...

Acum 6-7 luni, caldura bucuresteneasca, muream toti de cald la birou. Oribil. Ma duc la baie, deschid usa si la una dintre chiuvete il vad pe Gabi, soferul firmei, aplecat. Isi uda palma, o scurgea si pe urma o freca peste ceafa. "Ce faci Gabi?", il intreb. "Uite bine, ma racoresc."

Se racorea. Ce facea? Se racorea! Ii era cald si se racorea cu niste apa. Logic, nimic de zis. Incredibil este ca vad cum ajuta "racorirea" in caldura aia infernala, dar eu n-as face-o niciodata. Nu stiu de ce, dar nu-mi pare posibil sa imi deschid gulerul, sa dau drumu la apa, satrec mana prin ea si pe urma s-o trec pe ceafa. Imposibil. Niciodata!

 Vasc isi ia o farfurie la orice mananca. Orice! Mi-a zis sa-mi iau farfurie cand mancam biscuiti. 2. Mancam 2 biscuiti si am luat o farfurie... Sa nu fac firimituri, corect. 2 biscuiti.

Niciodata n-am zis "s-aveti pofta", decat in gluma. Niciodata nu m-am racorit, nici la 40 si de grade. Niciodata nu mi-am luat, voit, o farfurie pentru biscuiti. Nici nu-mi pun problema. Nu exista in realitatea mea si ma zguduie nitel de fiecare data cand ma izbesc de ele, de imposibil. Un fel de cal cu 8 picioare. 4 pe fata, 4 pe spate. Logic, oboseste cu unele, sare, se intoarce si merge pe partea cealalata. Nu te deranjeaza, ba e chiar mai bine, poate. Dar na, stii cum e, e totusi un cal cu 8 picioare.

E amuzant.

Ceaiul fara zahar...

...e ca muzica simfonica. Stii ca-ti face bine sau ca ar trebui sa-ti placa, dar n-o intelegi din prima.

Se destainuie usor, usor, pe masura ce asculti mai mult. Uram ceaiul fara zahar de cand eram mic. Saptamana asta am baut prima data, cu placere, ceai fara zahar. De fructe de padure, de musetel, de lamaie si de cirese. 3 cani pe zi.

Pentru asta am incercat sa beau o cana fara zahar cam de 2-3 ori pe an. Asa am facut si cu laptele, il uram. Cu branza, spanacul (Doamne, p-asta chiar il uram!!!), tuica si smantana.

Am auzit la multi prieteni: nu suport X sau Y. I-am intrebat de cand n-au mai mancat si-au zis, in cor, "de cand aveam 6-7 ani, ca ma puneau ai mei".

Eu zic sa nu ramanem cu nimic batut in cuie, macar nu chiar atata vreme si sa mai incercam din cand in cand ce "stim" ca uram.

La mine a facut minuni.

Sf. Pieton

Exista in Romania, o stare de pietate suprema, starea de pieton.

Pietonul este altruist si milostiv. Desi are un dat, o bucata materiala numai a lui, anume trotuarul, Pietonul il imparte fara obiectii cu toata lumea. Il imparte cu bicicletele, cu excavatoarele, scuterele, motocicletele, cu chioscurile si mai ales cu dusmanul suprem, masinile. Cedeaza pana in unele cazuri in care, din atata bunavointa, saracul nu mai are ce sa cedeze.

In marinimia Lui, Pietonul multumeste celor ce ii arata respect si nu ridica piatra asupra celor ce nu tin seama de El. La trecerea de Pietoni, cand o masina le taie calea, Pietonii maxim dojenesc pe autor, in timp ce masinile care ii lasa primesc multumiri sincere.

Pietonul nu este limitat. Masinile au nevoie de autostrazi, pasaje, poduri si alte strazi. Cer reasfaltari si largiri! Pietonul ia ce i se da si se descurca linistit cand nu i se da nimic. Cu toate astea, desi aparent are mult mai putin decat masinile, Pietonul are de fapt mult mai mult. El nu este limitat in nici un fel si au ajuns Pietoni pe Luna si-au cucerit K2-ul. (robotelul de pe Marte nu se pune, ca s-a impotmolit in nisip)

Pietonul este creator. A facut totul, chiar si masinile si pana si masinile care fac alte masini.

Pietonul este omniprezent. Masinile se nasc Pietoni. Bicicletele se nasc Pietoni. Scuterele si excavatoarele, la fel. Majoritatea si mor Pietoni. Ba chiar in timpul zilei multe dintre ele se retransforma in Pietoni. Se poate spune ca Pietonul este inceputul si sfarsitul oricarei alte existente.

Creator, milostiv, altruist, omniprezent, neconstrans si iertator neconditionat.

Pietonul este Sfant si-ar trebui canonizat!

Punga

Cum este vorba aia la englezi? "The dog, mens best friend" - "Cainele, cel mai bun prieten al omului".

Acuma, nu-i contrazic, dar cainele n-ar avea nici o sansa la noi daca ar concura cu ... punga. "Fugi ma d-aici, PUNGA?!?!" citesc pe buzele multora dintre voi. Da, punga. Demonstrez.

Primele argumente: cantitate si varietate. Bag mana in foc ca pentru fiecare caine exista, in Romania, cel putin cateva mii de pungi. "Na, asta-i argument? Probabil exista si cateva sute de tigari, mii chiar sau tantari, nu?" Corect! Dar vezi tu, punga nu e consumabila ca tigarile. Poti sa ai 4-5 pungi si sa-ti satisfaci orice nevoie de punga, pe cand tigarile se duc cu zecile/fumator/zi.In timp ce tantarii sunt un dat, exista vrei - nu vrei. Daca ar fi ceva voit legat de soarta tantarilor, nepotii tai s-ar uita la ei ca la dinozauri, in carti si la televizor.

Cum ziceam, ai o punga, ai doua, ai cinci. Cumperi o Cola si niste chips-uri, familia de 5 pungi te asteapta cuminte acasa, vanzatorul te intreaba: "Le punem intr-o pungulita?". Sincer, de cate ori ai zis "nu, multumesc, am adus una cu mine"? Sa fim seriosi, niciodata! Nici nu te gandesti sa iei o punga cu tine de acasa.

Toata lumea are pungi si se ofera sa-ti bucure ziua cu ele. Cred, destul de sigur, ca in Romania ti-ar fi mult mai greu sa faci rost de un pahar cu apa decat de o punga. E GROTESC la noi sa refuzi oricui bucuria/nevoia de punga. Apa? Mai vedem, dar punga... sa fie primit!

Ma risc sa spun ca daca vom cantari toti cainii si toate pungile, plasticul castiga! De ce? Multe motive.

In primul rand punga TRANSCENDE clasele sociale. Ca ai coborat dintr-un Merz pe Beller si vrei sa arati de la ce firma ti-ai luat ultimele haine sau urci intr-un 226 si vrei sa cari cu tine o sticla de apa, umpluta de la robinet, punga este, cum sa zic, un "must have". Nu iesi nene fara ea din casa, cum nu iesi gol.

Punga, mai mult, TOPESTE orice diferente, nu doar statutul social. Ai votat cu PNL-ul, cu PSD-ul, PRM-ul sau PNG-ul? N-are a face! Esti rocker sau manelist? N-are a face! Ateu sau pocait? N-are a face! Fiti atenti aici: iti plac pisicile sau cainii? N-A-R-E A F-A-C-E! Punga nu judeca, nu impune un anumit lifestyle. Mai presus de tot te accepta asa cum esti si este acolo doar ca sa te ajute, neconditionat. Punga este CEA MAI ALTRUISTA ENTITATE de pe Pamant. O bati, o scuipi, o tai, ce face? Fuge de tine cand te apropii de ea? N-ai sa vezi. Loiala, pana la capat. Merita premiul Nobel pentru pace.

Punga nu cere! Nu vrea de mancare, nu latra, nu strica nimic si nu are nevoie de vaccin. Nu deranjeaza si nu iese din cuvantul tau si tocmai d-aia ne tinem pungile in casa. TOATE pungile stau in casa, cainii ... nu. Majoritatea cainilor au ca adapost pe ploaie, zapada sau arsita 3 scanduri prinse cu 2 cuie, in timp ce pungile stau comod, uscate, asezate cu grija, ferit, in casa, in bucatarie sau debara.

Argumentul cel mai puternic, dovada clara de afectiune superioara fata de pungi si ultimul cui in sicriul patrupedelor, este ca punga are o superioritate fabuloasa la capitolul cel mai apreciat de ambele clase: plimbarea! Cainii ar face orice pentru o plimbare, stim asta si desi ii iubim, n-am merge cu un caine la scoala, la birou, la fabrica, in Biserica sau oriunde cu metroul, spre exemplu. E si firesc. Ce metrou absurd ar fi ala cu 10-15 caini in fiecare vagon. Ce miros, zgomot si incaierari inutile! In schimb iei o punga la cursurile de economie, alta la Inviere, alta la sef in birou, ba chiar intri in audienta la Presedinte cu una.

Labus n-are nici o sansa! Uitati cainii, luati-va inca o punga!

Diminutivele sunt "hip"

Omologul Jeep-ului alb in lingvistica moderna, de oras, diminutivul, a fost scos de la naftalina sa "spice up" limba romana care devenise de-a dreptul anosta. Ce vreau sa spun?

As incepe cu o intrebare: cat dureaza un minutel? Zau! Cat - dureaza - un - minutel? Mai putin decat un minut? Nici vorba. E si atunci de ce imi spune ca trebuie sa astept un minutel, cand amandoi stim ca va fi un minut in toata regula, vanjos si crescut cum se cuvine? Aceleasi 60 de secunde.

Alta intrebare: cat valoreaza un leut? Exista leuti? Sunt intre leu si ban? Un hamburger e 5 leuti la Romana si 5 lei la Cismigiu. Acelasi hamburger ... sunt confuz.

La casa la Carrefour. Am 6 beri, o paine feliata, de secara, aia alba imi provoaca arsuri, o rola de cascaval afumat, suc de portocale si 5 pungi de Haribo. Platesc. Casiera ia banii si-mi spune: "Sa va dau o punguta?". Ma uit la ea, ma uit la banda cu ce-am cumparat. Femeia asta-si bate joc de mine? BAU! Scoate o "punguta" de plastic ramforsat cu alt plastic, pe care scrie ca poate sustine pana la 10 kg. Iuf, daca asta e "punguta", intr-o "punga" ce bag? Masina?

Sincer, am un singur diminutiv pe care-l inteleg si care-mi place ... pasarica.