O zi rece

Intotdeauna cand afara era intunecat si ploua, sau ningea, imi venea mai mult ca oricand sa ma iubesc cu fata cu care eram atunci.

Cele mai misto amintiri simple, dar senzationale pe care le am cred ca sunt in zile mohorate.

E ceva afara care-mi aduce aminte de cand eram mic (chiar simt puteric sentimentul asta), din generala, cand stateam la bunicii mei si care ma impinge la dragoste.

Sarutat liiiin, tinut in brate si jucat prin pat. Sa facem un ceai, sa ne citim unul altuia cu voce tare o carte si sa ne povestim tot felul de dracii. Ador chestiile astea intr-o zi ca azi.

Ma fac sa ma simt implinit si ma linistesc ca nimic altceva. E sentimentul pe care-l simteam cand mergeam pe Calea Victoriei, vis-a-vis de Max Mara, ne luam pizza de la un mic Panipat care nu mai e acum si o mancam pe banca la Ateneu, uitandu-ne la Hilton. In clasa a 9-a. Ma simteam copios de bine cand faceam asta, nu stiu de ce. Exact ca la bunici.

Imi sare in minte si penarul primit de la tata prin clasa a 3-a. Unul maricel si cu papagali pe ambele parti. Era verde si plin, plin de pixuri, creioane, un stilou, ascutitoare si o guma super smechera de sters. Cred ca asta e cel mai misto cadou pe care l-am primit in viata mea. M-a dat pe spate asa mult, ca m-am bucurat ca-l aveam si in primii ani de liceu.

Imi aduc aminte foarte mult de Vera, prietena mea de atunci. Nu neaparat de ea, dar de camera mea, de caietele de la scoala si cum miroseau (pe bune, chiar simt asta, n-o scriu de amorul prozei), de cum ne jucam si sarutam la mine.

Din cauza asta ieri ma incerca din nou tristetea, pentru ca-mi umpleam inima cu dorinta sentimentului ala de bine, ca un reflex, cand ploua sau ninge sau e frig afara.

Ma intristam pentru ca stiam ca n-o sa vina curand asta, ba dimpotriva.

E din alt film cum simt sa ma simt, din reflex, cu bunatatea, copilaria si caldura care vin din sentimentul ala si cum trebuie sa ma simt, de la situatia asta macabra.

M-am trezit trist si foarte singur. Si umilit, dar asta nu prea mai conteaza.

Cautam poze pentru Vasc si am dat de cateva poze cu X.

Jumate constient stiam ca sunt acolo si poze cu ea si aveam nevoie sa o vad. Pentru ca erau poze cu X a mea, din iarna asta, exact intr-o seara ca asta de azi. Rece afara, mohorat, dar plin in casa de sentimentul ala minunat.

Nu erau multe. O poza cu un fund, una in care ne sarutam razand si doua in care radea si se ferea cand incercam sa-i fac o poza in sanii goi. De fapt se ferea, dar nu prea, ceea ce face poza cu atat mai draguta. Pusesem si expunere putin prelungita si toate pozele sunt imbracate intr-o lumina galbena-maro, calda, calda. Daca prajiturile de casa, abia scoase din cuptor ar fi lumina, asa ar arata. O lumina imbietoare si delicioasa, care scoate orice sentiment de "porno" din pozele alea.

Nu stiu daca mi-e dor de ea, prietene, dar sigur mor de dor de noi.

Imi vine sa-mi smulg carnea de pe mine cand ma gandesc ca de acolo am ajuns aici.

E trist.

:(

Cum ii explici unui copil de 4 ani ca mama lui a murit de supradoza, cand el te intreaba neincetat unde e si de ce nu mai vine acasa?

Te intreaba daca e suparata pe el. Iti spune sa-i transmiti ca isi cere sincer iertare pentru geamul spart in toamna si ca nu vroia sa termine niciodata toata mancarea din farfurie. Jura ca o sa manance mereu tot de acum incolo!!! O sa faca curat zilnic in camera lui si nota aia de 6 de la mate n-o sa se mai repete niciodata. Crede ca e vina lui...

O asteapta de multe zile, nedormit, dar ea nu vine. Retraieste alternat, ba momente de tristete si regret in care isi aminteste toate prostioarele facute, ba momente de vis cand parca ii simte inca bratele cum il tin strans la piept, pe puloverul ei de matase si cu buzele-i pe frunte. Uneori, extrem de rar, o si miroase. E cel mai trist dupa ce o miroase cu nasul mintii... Ii e tare greu.

N-a iubit niciodata pe nimeni mai mult si in lumea lui mica ea insemna imens. 

Te uiti la el si zi de zi mori ca nu-l poti ajuta. Ce sa-i spui? Ca mama a fost un om slab si extrem de egoist? Ca nu l-a meritat poate niciodata? Ca ii va fi sigur mai bine fara ea si ca tata o sa-i gaseasca alta mama mai buna? Asta sa-i spui cand icneste printre lacrimi zi si noapte? Il doare in pula ca mama a fost lasa si ca s-a purtat atat de urat cu el la final. Ca l-a lasat singur, desi-l iubea. Fix in pula il doare. Unde e mama e intrebarea neincetata si efectiv n-ai ce sa-i zici. Doar sa il iei in brate si sa plangi si tu, de plansul lui.

Ti se sfarma inima cand vezi cum uratenia adulta zdrobeste universul inocent al copilariei. Poznas si zglobiu, un copil nu sters si simplu de crescut, dar un copil bun si fantastic.

Il iei in brate si astepti sa-i moara dragostea in el. Un avort al iubirii, pe viu. Tot ce poti sa speri e sa nu-l pierzi, ca de urgie nu-l scapa nimeni.

Une-i mama? De ce nu mai vine? Nu ma mai iubeste? Unde e? Unde e mama mea?

Si logica tace.