Te intreaba daca e suparata pe el. Iti spune sa-i transmiti ca isi cere sincer iertare pentru geamul spart in toamna si ca nu vroia sa termine niciodata toata mancarea din farfurie. Jura ca o sa manance mereu tot de acum incolo!!! O sa faca curat zilnic in camera lui si nota aia de 6 de la mate n-o sa se mai repete niciodata. Crede ca e vina lui...
O asteapta de multe zile, nedormit, dar ea nu vine. Retraieste alternat, ba momente de tristete si regret in care isi aminteste toate prostioarele facute, ba momente de vis cand parca ii simte inca bratele cum il tin strans la piept, pe puloverul ei de matase si cu buzele-i pe frunte. Uneori, extrem de rar, o si miroase. E cel mai trist dupa ce o miroase cu nasul mintii... Ii e tare greu.
N-a iubit niciodata pe nimeni mai mult si in lumea lui mica ea insemna imens.
Te uiti la el si zi de zi mori ca nu-l poti ajuta. Ce sa-i spui? Ca mama a fost un om slab si extrem de egoist? Ca nu l-a meritat poate niciodata? Ca ii va fi sigur mai bine fara ea si ca tata o sa-i gaseasca alta mama mai buna? Asta sa-i spui cand icneste printre lacrimi zi si noapte? Il doare in pula ca mama a fost lasa si ca s-a purtat atat de urat cu el la final. Ca l-a lasat singur, desi-l iubea. Fix in pula il doare. Unde e mama e intrebarea neincetata si efectiv n-ai ce sa-i zici. Doar sa il iei in brate si sa plangi si tu, de plansul lui.
Ti se sfarma inima cand vezi cum uratenia adulta zdrobeste universul inocent al copilariei. Poznas si zglobiu, un copil nu sters si simplu de crescut, dar un copil bun si fantastic.
Il iei in brate si astepti sa-i moara dragostea in el. Un avort al iubirii, pe viu. Tot ce poti sa speri e sa nu-l pierzi, ca de urgie nu-l scapa nimeni.
Une-i mama? De ce nu mai vine? Nu ma mai iubeste? Unde e? Unde e mama mea?
Si logica tace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu